Sistemul muscular

Sistemul muscular este alcătuit din mușchi, organe active al mișcării. În corpul uman există peste 600 de mușchi scheletici, iar masa lor cântărește peste 28-35% din greutatea corporală a femeii, peste 40-45% din greutatea corporală a bărbatului, și peste 45-55% la atleți. Mișcarea este realizată de către musculatura scheletică (somatică) ce prezintă în structură țesut muscular striat. Forma mușchilor este variată, existând:

mușchi fusiformi (biceps, triceps)
mușchi triunghiulari (piramidal al abdomenului)
mușchi de formă patrulateră (marele drept abdominal și marele dorsal)
mușchi în formă de cupolă (diafragma)
mușchi în formă de trapez (mușchiul trapez)
mușchi circulari (orbicularul buzelor și cel al pleoapelor, sfincterele)

Existând câteva excepții, majoritatea mușchilor striați scheletici sunt lungi și înguști, iar ambele lor capete se inseră pe oase. Originea reprezintă locul de atașare al unui mușchi scheletic tipic cu ajutorul unui tendon pe un os, rămânând relativ fix.

Inserția este denumirea pentru locul de atașare la osul mobil. De obicei, originea este cea care se află mai aproape de linia mediană față de inserție.

Există anumiți mușchi care prezintă origini și inserții multiple. Ca un exemplu, la nivelul membrului superior exită mușchiul biceps brahial care are două origini și două inserții.

Tendoanele reprezintă extensiile țesutului conjunctiv care învelesc fibrele musculare, având aspect de benzi sau cilindri. Lungimea lor variază de la mai puțin de 2 cm până peste 30 de cm. Aponevrozele sunt tendoane plate, subțiri ce au forma unor teci, prin care mușchii se atașează la oase, în anumite cazuri. Sunt cazuri în care aceste aponevroze se atașează la fasciile altor mușchi, și nu la oase. Mușchii care acoperă trunchiul prezintă frecvent aponevroze.

Mușchiul este alcătuit din fibre musculare striate. Inițial, în exteriorul corpului muscular se găsește o membrană conjunctivă numită fascia mușchiului. Sub aceasta se localizează o lamă de țesut conjunctiv, epimisium, pornind înspre interior septuri conjunctive, perimisium. Ultimul strat este numit endomisium și este reprezentat de teci fine de țesut conjunctiv, ce învelesc fiecare fibră musculară.

Doi sau mai mulți mușchi care acționează împreună determină mișcările corpului. Ca exemplu, flectarea antebrațului la nivelul cotului prin care apropie mâna de umăr este realizată de mușchiul biceps brahial, iar extensia antebrațului și îndepărtarea mâinii de umăr este realizată de mușchiul triceps brahial.

Mușchii sunt numiți:

flexori și extensori
abductori
adductori
coborâtori
antepulsori(protractor)
retropulsori(retractori)
sfincterieni
rotatori

Majoritatea mișcărilor corpului rezultă din acțiunile complexe ale grupelor de mușchi:

flexori
extensori
rotatori etc.

Mușchiul agonist se contractă pentru realizarea mișcării dorite, iar antagonistul se relaxează astfel încât să permită realizarea mișcării. Mușchiul principal (agonist) este cel care determină anumite mișcări ale corpului. Mușchiul antagonist este mușchiul care se opune acțiunii unui alt mușchi.

Mușchiul prezintă o vascularizație bogată. Fiecare mușchi are o rețea dezvoltată a vaselor de sânge. Curgerea rapidă a mușchiului este realizată de către contracția musculară, mușchiul fiind o pompă particulară ce forțează sângele înainte. Această funcție a mușchilor scheletici este exclusă sub condiții de activitate motorie redusă (hipokinezie) într-un mod de viață inactiv sau când imobilizarea la pat este necesară, deoarece rezultatul constă în curgerea mai lentă a sângelui, procese metabolice reduse și apariția stazei. Dacă există condiții se activitate motorie, se deschid rezervele capilare, se formează noi capilare și nutriția mușchilor scheletici se îmbunătățește.

Inervația mușchilor este dublă, somatică și vegetativă, cea din urmă determinând reacții vasomotorii. Mușchiul prezintă un trunchi nervos mixt, aproximativ 60% este motor și 40% este senzitiv și totodată conține câteva fibre autonome simpatice. Nervul intră în mușchi aproximativ la mijlocul suprafeței sale adânci, de obicei lângă margine, iar locul de intrare se mai numește punct motor. Acest aranjament permite mușchiului să se contracte fără a interfera prea mult cu trunchiul nervos.

Nervii mușchilor scheletici prezintă receptori care interceptează stimului și efectori care transmit stimulii de la sistemul nervos central la mușchi. Gradul de activitate funcțională determină numărul nervilor terminali din mușchi, iar efortul fizic al unei persoane dinamice îmbunătățește numărul acestora.

Exemple de zone ale corpului și mușchii care le aparțin

Mușchii extremităților corpului

Membrele superioare și inferioare sunt legate de trunchi de către mușchii extremităților corpului care controloează, de asemenea, și mișcările tuturor părților acestora. Acești mușchi sunt împărțiți în mai multe grupe.

Mușchii umărului

Mușchii umărului determină mișcări care implică și osul scapula (omoplatul). De acest os se atașează mai mulți mușchi, dar doar câțiva dintre ei sunt mușchi importanți.

Mușchiul dințat anterior este:

un mușchi zimțat
lat
situat lateral, pe torace
originea – se află pe suprafața externă a primelor nouă coaste
inserția – se află pe suprafața costală a scapulei
funcție – acest mușchi are rolul de a trage spre exterior scapula și membrul superior

Trapezul este:

un mușchi triunghiular
lat
situat la nivelul spatelui
originea – pe osul occipital și pe apofizele mai multor vertebre
inserția – atât pe claviculă, cât și pe scapulă
trapezul are rolul de a mobiliza centura pectorală și întreaga extremitate superioară a corpului; acesta rotește scapula astfel încât, în timpul abducției brațului, fosa glenoidă se va orienta în sus (elevație)

Dorsalul mare reprezintă:

un mușchi al spatelui
originea – pe apofizele mai multor vertebre toracice
inserția – printr-un tendon lat, pe creasta tuberculului mic
rolul dorsalului mare este de extindere a brațului și de acționare ca antagonist al pectoralului mare

Pectoralul mare este:

unul dintre mușchii mari, triunghiulari
aparține peretelui toracic anterior
originea – pe oasele și cartilajele toracelui, inclusiv clavicula
inserția – pe humerus
mușchiul adduce brațul și formează o parte importantă și cu semnificație a peretelui anterior al axilei
acționează ca antagonist pentru mușchiul mare dorsal în vederea adducției brațului

Deltoidul reprezintă:

mușchiul ce acoperă umărul
originea – pe claviculă și pe acromicron
inserția – pe humerus
funcția mușchiului deltoid este de flexie și extensie a brațului
este un abductor major al brațului
antagoniștii deltoidului pentru funcția de abducție sunt mușchii pectoral mare și dorsal mare

Pectoral mic reprezintă:

un mușchi mic, triunghiular
se situează sub pectoralul mare
originea – pe coaste
inserția – pe apofiza coracoidă a scapulei
funcția lui este de a coborî umărul

Mușchii brațului

Acești mușchi realizează mișcări ale umărului și ale antebrațului.

Bicepsul brahial este:

cel mai superficial mușchi al brațului
origine – are două capete la origine, unul scurt și unul lung, ambele fiind situate pe scapulă
inserția – pe radius și, în parte, pe țesutul conjunctiv al antebrațului
bicepsul brahial realizează mobilizarea a două articulații(articulația umărului și cea a cotului)
rolul acestuia este de a produce flexia și supinația antebrațului pentru articulația cotului, iar la nivelul articulației umărului produce flexia extremității superioare

Mușchii umărului și ai brațului

Tricepsul brahial este:

un mușchi voluminos al porțiunii posterioare
originea – are 3 capete, dintre care două se situează la nivelul himerusului, iar unul la nivelul scapulei
inserția – pe olecranul ulnei
funcția acestuia este extensia antebrațului până la nivelul cotului

Coracobrahialul:

se situează anterior și se întinde de la nivelul scapulei până la humerus
funcția acestuia fiind în flexia și adducția brațului

Brahialul:

este al patrulea mușchi al brațului
originea – la suprafața anterioară a humerusului
inserția – pe tuberozitatea proximală a ulnei
funcția acestuia este de a flecta brațul la nivelul cotului

Mușchii antebrațului, ai încheieturii mâinii și ai mâinii

Dintre mușchii brațului mulți se continuă pe antebraț (de exemplu bicepsul brahial, tricepsul brahial și brahialul).

Brahioradialul:

este un mușchi al brațului
originea – la nivelul marginii laterale a humerusului
inserția – la nivelul suprafeței laterale a radiusului
funcția acestuia este de a flecta antebrațul la nivelul cotului

Supinatorul:

este și acesta un mușchi al antebrațului
originea – pe epicondilul lateral al humerusului
inserția – în regiunea superioară a radiusului
funcția supinatorului este de a realiza supinația, adică rotația antebrațului, palma fiind îndreptată spre anterior

Mușchiul pronator rotund și mușchiul pronator pătrat sunt alți mușchi ai antebrațului. Aceștia au rolul de a roti antebrațul înspre linia mediană. Dintre mușchii antebrațului, mulți prezintă tendoane care se întind spre încheietura mâinii și ulterior spre degete. Rolul acestora este de a fi flexori și extensori puternici ai degetelor.

Mușchii flexor radial al carpului și flexor ulnar al carpului realizează flexia la nivelul încheieturii mâinii, la care contribuie și mulți alți mușchi.

Mușchii extensor ulnar al carpului, extensor radial scurt al carpului și extensor radial lung al carpului realizează extensia încheieturii mâinii, la care contribuie, de asemenea și alți mușchi. Abducția și adducția încheieturii mâinii este permisă tot de acești mușchi. O masă musculară este formată de mușchii flexori, o parte dintre ei având originea pe epicondilul medial al humerusului.Originea extensorilor se află pe epicondilul lateral al humerusului.

Mișcări de flexie, extensie, adducție și abducție pot fi realizate de mână, inclusiv de degete. Există niște mușchi scurți la baza policelui ce îi permit să atingă vârfurile fiecăruia dintre celelalte degete. Opozabilitate este numele acestei proprietăți și este una dintre caracteristicile omului. La nivelul degetului mic există mușchi scurți care au rolul de a adânci palma astfel încât policele și degetul mic să se poată atinge.

Mai mulți flexori și extensori realizează mișcarea degetelor. Mușchii interosoși dorsali realizează abducția degetelor. Tendoanele mușchilor lungi ai antebrațului contribuie la mișcările fiecărui deget și au inserția pe acestea. Teci sinoviale acoperă aceste tendoane.

Mușchii coapsei

Față de extremitatea superioară, extremitatea inferioară se unește cu trunchiul printr-un număr mai mic de mușchi.

Psoasul mare este:

un mușchi important al feței anterioare a coapsei
leagă membrul inferior de scheletul axial
originea – pe corpurile vertebrelor lombare, ulterior trecând prin pelvis pentru a ajunge la nivelul coapsei
inserția – pe trohanterul mic al femurului
funcția acestuia este de a flexa coapsa și trunchiul

Mușchiul iliac:

este un alt mușchi al feței anterioare a coapsei
originea – în fosa iliacă a ilionului
inserția – pe trohanterul mic al femurului (împreună cu mușchiul psoas)
acesta are rol în flexia articulației șoldului și împreună cu mușchiul psoas mare se consideră că formează împreună doar un singur mușchi numit iliopsoas

Mușchiul croitor:

se află pe suprafața anterioară a coapsei
este un mușchi lung, îngust
originea – pe spina iliacă antero-superioară
inserția – pe suprafața medială a tibiei
acest mușchi realizează mișcarea articulației șoldului și a genunchiului, întinderea lui fiind între cele două articulații
croitorul mai are funcția de a flecta coapsa și de a roti gamba medial

Sartorius este alt nume pentru acest mușchi și se mai numește așa pentru că permite încrucișarea picioarelor (cuvântul „sartor” înseamnă croitor, iar numele de sartorius se referă la poziția cu picioarele încrucișate a croitorilor).

Cvadricepsul femural:

este un grup muscular ce se află pe fața anterioară a coapsei
reprezintă majoritatea masei musculare a feței anterioare a coapsei

Grupul este constituit din:

dreptul femural
vastul lateral
vastul medial
vastul intermediar

Originea dreptului femural se află la nivelul ilionului. Originea celorlalți trei se află pe femur. Cei patru mușchi prezintă fibre care converg și se inseră la nivelul patelei și al tuberozității tibiale, prin tendonul patelar. Funcția lor este de extensori ai gambei.

Mușchiul semimembranos este:

unul dintre mușchii feței posterioare a coapsei
acesta are rolul de a extinde coapsa și de a flecta gamba
originea – pe tuberozitatea ischiadică
inserția – la capătul proximal al tibiei, deci acesta trece peste două articulații
mușchiul semimembranos este unul dintre mușchii ischiogambieri

Semitendinosul este:

un alt mușchi ischiogambier de pe fața posterioară
este un mușchi lung, asemănător unei benzi
realizează legătura între ischion și capătul proximal al tibiei
denumirea mușchiului provine de la faptul că la jumătatea coapsei devine tendinos, iar ulterior se continuă spre inserția lui luând forma unui tendon lung, ce se aseamănă cu o coardă
funcția mușchiului este de a flecta gamba, de a o roti înspre medial și de a extinde coapsa

Bicepsul femural:

face parte din grupul mușchilor ischiogambieri
prezintă două capete: unul lung și unul scurt
capătul scurt are originea pe corpul femurului
capătul lung are originea pe tuberozitatea ischiadică
inserția – pe capul fibulei
funcția lui este de a extinde coapsa, de a flecta și roti lateral gamba

Pe fața medială a coapsei se află grupul muscular al adductorilor care prezintă mușchii:

adductor mare
adductor scurt
adductor lung

Originea lor se află pe osul pubis. Inserția este la nivelul femurului. Aceștia realizează adducția coapsei.

Trei mușchi ce se localizează la nivelul feselor facilitează celelalte mișcări ale coapsei.

Fesierul mare este unul dintre aceștia, fiind un mușchi voluminos al fesei:

originea – pe sacru, coccis și de-a lungul suprafeței posterioare a ilionului
inserția – pe femur
rolul acestuia este în extensia membrului inferior în articulația șoldului

Fesierul mijlociu:

face și el parte din acest grup
are originea pe suprafața laterală a ilionului
inserția este pe trohanterul mare al femurului
funcția lui este de a abduce coapsa și de a o roti medial

Fesierul mic este ultimul mușchi și are originea și inserția identică cu fesierul mijlociu. Rolul lui este de abducție a coapsei.

Mușchii gambei

Dintre mușchii gambei, cei mai importanți au originea pe oasele gambei, iar majoritatea se inseră pe oasele piciorului.

Mușchiul tibial anterior:

se află pe fața anterioară a gambei
se situează lateral, în imediata vecinătate a tibiei
are originea pe tibie
inserția se află pe tarsiene și metatarsiene
mușchiul realizează inversia piciorului (întoarce talpa piciorului înăuntru) și flectează dorsal piciorul (ridică piciorul în sus)

Mușchiul gastrocnemian:

se află pe fața posterioară a gambei
are originea pe condilii medial și lateral ai femurului
inserția – ca a mușchiului solear, adică pe calcaneu (os tarsian) prin tendonul ahilian (calcanean)
mușchiul se arcuiește peste articulațiile genunchiului și cea a gleznei
funcția lui este de a realiza flexia plantară (coboară piciorul în jos) și de a flecta gamba

Mușchiul solear:

se află tot pe fața posterioară
acesta se situează sub gastrocnemian
origine: pe tibie și pe fibulă
inserția fiind pe calcaneu, prin intermediul tendonului ahilian
mușchiul realizează flexia plantară a piciorului

Tricepsul sural:

este perechea de mușchi formată din gastrocnemian și solear
are rolul de a da formă gambei
inserția – prin tendonul ahilian comun pe osul calcaneu

Peronierul lung este:

unul dintre mușchii laterali ai gambei
originea – pe porțiunea superioară a fibulei
inserția – pe osul cuneiform medial și pe metatarsianul I
funcția mușchiului este de a produce eversia piciorului și flexie plantară

Mușchiul peronier scurt este:

un mușchi lateral
realizează eversia piciorului
inserția – pe metatarsianul V

Cei mai importanți mușchi ai pelvisului și ai coapsei

Sunt produse două mișcări importante la nivelul articulației gleznei, acestea fiind: flexia și extensia. Totodată au loc inversia și eversia. Mișcările de tip lateral se realizează în special între oasele tarsiene.

Dispoziția mușchilor piciorului este similară cu cea a mușchilor mâinii. Pe suprafața plantară a piciorului se găsesc mulți mușchi mici, ei inserându-se pe oasele degetelor piciorului. Dispoziția tendoanelor mușchilor este în rânduri, iar fiecare deget expune tendoane care se întind de-a lungul feței plantare. La fiecare deget, pe suprafața dorsală, se observă câte un tendon pentru mușchii extensori ai piciorului.

Cei mai importanți mușchi ai gambei și ai piciorului

Mușchii capului și ai trunchiului

Mișcările feței sunt realizate de mușchii capului, permițând totodată și masticația și mișcările oculare. Cele mai importante mișcări ale capului sunt flexia, extensia și rotația. Deoarece mobilizează sarcini relativ mici, mușchii feței sunt diferiți în comparație cu alți mușchi ai corpului. Așadar, acest argument face ca majoritatea mușchilor feței să nu necesite tendoane puternice, față de mușchii extremităților. Aceștia sunt diferiți și pentru faptul că se situează în fascia superficială.

Originea mușchilor feței se află în fascia superficială sau pe oasele feței. Inserția este frecvent pe piele sau în țesutul conjunctiv subiacent.

Mușchiul lung al gâtului, mușchiul lung al capului și mușchiul drept anterior al capului sunt cei mai importanți mușchi în flectarea capului. Originea acestora este pe vertebrele cervicale superioare. Inserția este fie pe osul occipital, fie pe vertebrele cervicale supraiacente.

Mușchiul splenius al capului este cel mai important mușchi extensor, împreună cu mușchiul semispinal al capului și mușchiul longissimus. Ei au originea pe vertebrele superioare. Inserția este pe osul temporal sau occipital.

Acești mușchi importanți sunt asistați de numeroși mușchi de dimensiuni mici.

Mușchii feței

În mișcarea mandibulei și în realizarea masticației își au rolul patru perechi de mușchi puternici. Inserția acestora este pe mandibulă.

Temporalul, primul mușchi dintre ei:

are originea pe osul temporal, putând fi palpat, în momentul în care gura este încleștată, la nivelul tâmplei
una dintre funcțiile lui este de închidere a gurii

Maseterul este al doilea mușchi dintre ei:

având originea pe arcul zigomatic al temporalului și pe osul zigomatic
acesta contribuie la mișcarea de închidere a gurii

Pterigoidul medial este cel de-al treilea mușchi:

având originea pe apofiza pterigoidă a osului sfenoid și pe porțiunile adiacente ale maxilei și ale osului palatin
inserția pe suprafața internă a ramurei mandibulei
are și el contribuția lui la mișcarea de închidere a gurii

Pterigoidul lateral este ultimul mușchi:

are rolul de a mișca mandibula în sens lateral, realizând protuzia mandibulei
contribuie la mișcarea de deschidere a gurii
inserția acestuia este pe gâtul apofizei condiloide a mandibulei

Mișcările feței variază, așadar pentru realizarea expresiilor faciale (mimicii) există șase mușchi care joacă un rol esențial. Platisma, mușchiul orbicular al ochiului, orbicular al gurii, zigomatic, buccinator, epicranian sunt cei șase mușchi esențiali. Dintre aceștia, câțiva sunt pereche, iar ceilalți sunt nepereche. Denumirea de mușchi cutanați se atribuie acestor mușchi fiind în general foarte subțiri și datorită fixării lor pe piele și poziției lor față de aceasta. Originea pentru majoritatea mușchilor este pe suprafața craniului și pe fascie.

Mușchii mimicii au funcții variate. Un exemplu este ridicarea sprâncenei realizată de mușchiul epicranian sau închiderea pleoapei executată de orbicularul ochiului. Funcția orbicularului gurii este de a închide buzele, el înconjurând cavitatea orală și realizând țuguierea buzelor. Colțul gurii este tracționat în sus în momentul contracției zigomaticului, așa cum se întâmplă în cazul unui zâmbet. Tracțiunea în jos a unghiului gurii este rezultatul contracției mușchiului platisma.

Pentru mișcările ochiului și acomodarea vederii sunt responsabile două grupuri de mușchi. Aceștia sunt:

mușchii extrinseci care se ocupă cu mișcarea globului ocular
mușchii intrinseci (de exemplu mușchiul ciliar) care modifică forma cristalinului și realizează dilatarea și constricția pupilei

Elevația, coborârea, adducția și abducția globului ocular sunt realizate de cei patru mușchi drepți care fac parte din mușchii extrinseci ai ochiului. Aceștia mai includ și mușchi care rotesc globul ocular în jos, în sus și lateral.

Mușchii gâtului

Mușchii gâtului au o relație strânsă cu coloana vertebrală și totodată mulți dintre ei intervin direct în mișcările capului.

Sternocleidomastoidul:

este un mușchi foarte important al gâtului
se localizează pe partea laterală a acestuia
originea – pe stern și pe suprafața superioară a claviculei
inserția – pe apofiza mastoidă a osului temporal
funcția acestuia este de a înclina capul alteral și înspre torace
pentru producerea flexiei capului perechea de mușchi sternocleidomastoizi acționează împreună

Mușchii infrahioidieni sunt:

mușchi importanți ai gâtului, fiind mușchi lungi, înguști și plați
ei se localizează în partea anterioară a gâtului
acoperă suprafața laterală a glandei tiroide, trăgând în jos laringele și coborând osul hioid în realizarea procesului de deglutiție

Mușchii splenius al capului, semispinal al capului și longissimus sunt incluși în mușchii gâtului. Ei sunt mușchi extensori și asociați capului.

Mușchii abdomenului

O zonă extinsă care nu conține oase protectoare formează peretele anterior al cavității abdominale. Așadar, în peretele abdominal se află straturi subțiri de mușchi care realizează contenția viscerelor abdominale și flexia trunchiului. Linia albă este numele pentru linia mediană a peretelui abdominal, întinzându-se de la apofiza xifoidă până la simfiza pubiană. Aceasta este alcătuită din țesut conjunctiv, fără mușchi, nervi sau vase mari de sânge.

Mușchiul drept abdominal:

este unul dintre mușchii importanți ai peretelui abdominal, fiind un mușchi lung, lat, asemănător unei benzi
se localizează pe fiecare parte a liniei albe
funcția dreptului abdominal este de a lega oasele pubiene de coaste și stern, iar împreună cu alți mușchi abdominali realizează comprimarea cavității abdominale și contribuie la flexia coloanei vertebrale
el își are originea pe creasta pubiană și inserția pe apofiza xifoidă

Mușchiul oblic extern:

este un alt mușchi important al acestei regiuni, fiind un mușchi superficial și extins, asemănător unei fâșii, pornind de la ultimele opt coaste inferioare și întinzându-se în jos și medial
inserția – printr-o aponevroză la nivelul liniei albe și pubisului
funcția oblicului extern este de comprimare a peretelui abdominal

Oblicul intern:

este alt mușchi al acestei regiuni
constituie stratul mijlociu al celor trei straturi musculare, aflându-se lateral de dreptul abdominal
față de oblicul extern, acesta prezintă fibre cu direcție aproape perpendiculară
originea – pe creasta iliacă
inserția – pe cartilajele coastelor inferioare, dar și pe creasta pubiană și linia albă

Transversul abdominal:

este cel mai profund mușchi dintre cei trei care sunt dispuși lateral față de dreptul abdominal
originea – pe coastele inferioare și pe apofizele vertebrelor lombare
inserția – pe linia albă și pe creasta pubiană
are rolul de a contracta peretele abdominal și prin împingerea diafragmei în sus contribuie la expirația forțată

Mușchii respirației

Pentru realizarea expirației este nevoie de două faze:

inspirația – se produce expansiunea toracelui iar aerul intră în plămâni
expirația – toracele se relaxează iar aerul părăsește plămânii

Diafragma și mușchii intercostali externi sunt cei mai importanți mușchi inspiratori. Pectoralul mare și trapezul sunt implicați in inspirația mai profundă, iar oblicul intern, oblicul extern, transversul abdominal și dreptul abdominal sunt implicați în expirație. Urmând relaxarea mușchilor inspiratori, expirația este un proces pasiv. Pentru o respirație relaxată este nevoie de diafragmă și de mușchii intercostali externi.

Mușchii pelvisului

Mușchii pelvisului ajută la formarea pereților și a planșeului pelvian. Ridicătorul anal și coccigianul sunt doi dintre cei mai importanți mușchi ce contribuie la realizarea planșeului pelvian.

Ridicătorul anal:

are originea la nivelul pubisului și al ilionului, pe pereții pelvisului
este un mușchi pereche
rafeul este locul unde se inseră fiecare mușchi de pe partea opusă, unde fibrele musculare se împletesc, el terminându-se posterior sub forma unei bandelete ce se inseră pe coccis
funcția ridicătorului anal este de a susține organele pelviene

Mușchiul coccigian:

are rolul de a asista ridicătorul anal, fiind un mușchi mic ce are formă de evantai
originea – pe spina ischionului
inserția – pe coccis
împreună cu ridicătorul anal ajută la susținerea organelor pelviene

Bibliografie

Barbara Krumhardt Ph.D., I. Edward Alcamo Ph.D. (coordonatorul ediției în limba română – Prof. Dr. Angela Borda) – „Barron`s – Anatomie și Fiziologie Umană pentru admitere la facultățile de medicină”, editura University Press, Târgu Mureș, 2022;
Walter F. Boron, Emile L. Boulpaep, Leon G. Zăgrean – „Fiziologie Medicală”, ediția a treia, editura Hipocrate, București, 2017;
Guyton & Hall, editori Dr. Gh. P. Cuculici, Dr. Anca W. Gheorghiu – „Tratat de Fiziologie a Omului”, ediția a unsprezecea, editura Medicală Callisto, București;
Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu – „Biologie. Manual pentru clasa a XI-a”, editura Corint;
Keith L. Moore, Arthur F. Dalley II, Anne M. R. Agur – „Anatomie clinică: fundamente și aplicații”, ediția a șasea, editura Medicală Callisto, București, 2012;
Univ. Dr. Ludovic Seres-Strum, Prof. Univ. Dr. Klara Brînzaniuc, Asist. Univ. Dr. Cosmin Nicolescu, Asist. Univ. Dr. Remus Șipoș – „Neuroanatomie”, editura University Press, Târgu Mureș, 2006;
Stefan Silbernagl, Florian Lang – „Fiziopatologie”, ediția a doua, editura Medicală Callisto, București, 2011;
Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo – „Harrison – Principiile medicinei interne”, Volumul 2, a doua ediție în limba română, editura Teora;
Michelle A. Clark, Richard Finkel, Jose A. Rey, Karen Whalen – „Lippincott – Farmacologie ilustrată”, ediția a cincea, editura Medicală Callisto, București, 2013;