Sistemul osos

Ansamblul tuturor oaselor din corpul omenesc orientate în poziție anatomică formează sistemul scheletic. Acesta este constituit din 206 oase, care vor fi coordonate de către mușchii scheletici, a căror acțiune va fi dictată de impulsurile nervoase de la nivelul sistemului nervos central.

În funcție de localizarea anatomică, scheletul este alcătuit din două subunități:

scheletul axial, care este format din:
- cutia craniană
- osul hioid
- coloana vertebrală
- cutia toracică
scheletul membrelor, care este alcătuit din:
- scheletul membrului superior liber, cu scheletul centurii pectorale
- scheletul membrului inferior liber, cu scheletul centurii pelvine

Caracteristicile anatomice ale oaselor și descrierea lor

Deschideri

Fisură – fantă localizată între două oase, traversată de vase și nervi (fisura orbitală superioară a osului sfenoid)

Foramen – orificiu localizat într-un os și traversat de vase și nervi (foramen magnum al osului occipital)

Meat – pasaj de forma unui tub în interiorul unui os (meatul mijlociu al cavității nazale)

Sinus – cavitate localizată în interiorul unui os (sinusul frontal)

Depresiuni

Fosă – adâncitură sau excavație pe suprafața unui os (fosa mandibulară a osului temporal)

Șanț sau sulcus – șanțul localizat pe suprafețe osoase care poate fi străbătut de vase, nervi sau tendoane (șanțul maleolar tibial)

Procese articulare

Condil – protuberanță mare, convexă, localizată la unul dintre capetele osoase (condilul medial sau lateral al femurului)

Cap – protuberanță de formă rotundă, separată de restul osului printr-o porțiune îngustă denumită gât (capul femural)

Fațetă – suprafață plată, netedă (fațetă costală)

Procese pentru atașarea tendoanelor, mușchilor și a ligamentelor

Creastă – margine osoasă proeminentă (creasta iliacă a osului coxal)

Epicondil – proeminență situată superior de condil (epicondilii laterali femurali)

Linie – margine puțin proeminentă pe suprafața osului (linia aspră a femurului)

Tubercul – protuberanță mică, de formă rotundă (tuberculul mare al humerusului)

Tuberozitate – protuberanță mare, de formă rotundă, de obicei cu suprafață rugoasă.( tuberozitatea ischiadică a osului coxal)

Trohanter – protuberanță mare (ex. trohanterul mare al femurului)

Scheletul axial

Scheletul axial este format din totalitatea oaselor localizate pe axul central al corpului uman, fiind constituit din 80 de oase. Acesta include oasele:

oasele craniului, care sunt alcătuite din:
- oasele cutiei craniene sau neurocraniul – protejează encefalul, acestea fiind plate și strâns legate între ele
- oasele feței sau viscerocraniul – protejează porțiunile periferice ale organelor de simț și porțiunile inițiale ale aparatelor digestiv și respirator
coloana vertebrală – protejează măduva spinării
osul hioid – protejează parțial laringele
cutia toracică – protejează inima și plămânii

Cutia craniană

Cutia craniană este alcătuită din 8 oase, unite între ele prin suturi, ce constau în articulații fixe și zimțate. Suturile reprezintă țesuturi puternice, fibroase și elastice, cu ajutorul cărora oasele se pot uni între ele.

Neurocraniul include următoarele oase:

osul frontal
osul etmoid
osul sfenoid
osul occipital
oasele parietale – în număr de două
oasele temporale – în număr de două

Calota craniană, porțiunea superioară a cutiei craniene, este reprezentată de trei oase dispuse dinspre anterior spre posterior:

osul frontal – care conturează fruntea și porțiunea ventrală a calotei craniene
două oase parietale – de formă arcuată și plană, care se vor sutura pe linia mediană și vor constitui împreună porțiunea posterioară a calotei craniene
osul occipital – care formează partea posterioară a cutiei craniene

Caracteristicile oaselor neurocraniului

Osul frontal:

foramenele supraorbitale reprezintă puncte de acces intraosoase prin care vor traversa nervii și vasele de sânge înspre frunte; acestea sunt localizate pe fața externă a osului
sinusurile frontale sunt asemănătoare unor cavități, localizate în interiorul osului
acesta se va uni posterior cu parietalul și sfenoidul iar inferior cu etmoidul, nazalele, zigomaticele, lacrimalele și maxilele

Osul parietal:

reprezintă un os lat, cu o fomă patrulateră
acesta se va uni anterior cu frontalul, posterior cu occipitalul și lateral cu temporalul

Osul occipital:

foramen magnum – reprezintă orificiul prin care măduva spinării se prelungește superior cu encefal, localizat în cutia craniană
condilii occipitali reprezintă două depresiuni de formă rotundă, formate în scopul articulării craniului cu coloana vertebrală
osul occipital se va uni anterior cu sfenoidul, temporalele și parietalele

Oasele temporale:

orificiul acustic extern va fi traversat de undele sonore ce au destinație către cutia craniană
urechea internă este localizată profund în osul temporal și va fi străbătută de sunete
apofiza mastoidă este o protuberanță rotunjită, localizată inferior de urechea internă și reprezintă punctul de inserție a majorității mușchilor gâtului
apofiza stiloidă este o protuberanță ascuțită, localizată inferior de orificiul acustic extern, pe care se vor insera mușchii faringelui și ai limbii
fosa mandibulară este o fosă articulară, formată în scopul articulării cu mandibula
apofiza zigomatică este o prelungire a osului temporal, formată în scopul conturării obrajilor
oasele temporale se vor uni anterior cu sfenoidul, superior cu parietalul și posterior cu occipitalul

Osul sfenoid:

acesta este de forma unui fluture și alcătuiește porțiunea anterioară a bazei interne a craniului
șaua turcească este o deformare cu aspectul de șa, pe care se va localiza glanda hipofiză
fisura orbitală reprezintă o fantă pe fața superioară, prin care pătrund vase și nervi
osul sfenoid se va uni anterior cu etmoidul și frontalul, posterior cu occipitalul și temporalele

Osul etmoid:

acesta separă cutia cranienă de cavitatea nazală
lama ciuruită este o lamă subțire, longitudinală ce prezintă numeroase perforații traversate de fibrele nervilor olfactivi, ce au destinație encefalul
crista galli sau creasta de cocoș reprezintă o proeminență de formă triunghiulară și verticală, localizată superior de lama ciuruită
osul etmoid se va uni superior cu frontalul, inferior cu maxila și vomerul, anterior cu lacrimalul, iar posterior cu sfenoidul și palatinul

Oasele neurocraniului vor fuziona, prin formarea de suturi. La nou-născuți, oasele încă nu sunt fuzionate, iar porțiunile intermediare dintre acestea sunt constituite din țesut membranos. De aici denumirea populară de „moalele capului” sau fontanele pentru aceste porțiuni. Evoluția insuficientă a cutiei craniene, este în scopul îngustării acesteia în timpul nașterii. Dezvoltarea se va face progresiv cu vârsta, astfel încât în cel de-al doilea an de viață, porțiunile membranoase se vor osifica și suturile se vor forma în întregime.

Oasele feței

Viscerocraniul este alcătuit din 14 oase, pe care se inseră mușchii masticatori și oferă puncte de susținere ale mușchilor feței și capului:

vomerul
mandibula
două maxilare
două palatine
două nazale
două lacrimale
două zigomatice
două cornete nazale inferioare

Caracteristicile oaselor feței

Nasul:

oasele nazale – se vor uni pe linia mediană și vor contura împreună dosul nasului
vomer – este un element al septului nazal și reprezintă osul vertical care va delimita cavitatea nazală în două porțiuni: dreaptă și stângă; acesta va fi tapetat cu mucoasă nazală
cornetele nazale inferioare – sunt lamele osoase, localizate pe pereții laterali ai cavității nazale; acesta va fi tapetat cu mucoasă nazală

Oasele zigomatice:

sunt localizate inferior de orbită și reprezintă componentele de suport ale feței, care vor contribui la formarea pomeților obrajilor
apofiza temporală este o prelungire a osului zigomatic, care va fuziona cu apofiza zigomatică a temporalului și împreună vor realiza arcul zigomatic de la nivelul pomeților

Oasele lacrimale:

reprezintă oasele faciale cu dimensiunea cea mai mică și sunt localizate în porțiunea unghiului medial al ochiului
șanțurile de pe suprafața lor au rolul de a facilita trecerea lacrimilor de la nivelul orbitei spre cavitatea nazală

Oasele maxilare:

vor fuziona pe linia mediană și vor forma popularul „maxilar superior”
sinusurile maxilare reprezintă cavități de dimensiuni considerabile, localizate în interiorul oaselor maxilare
oasele maxilare vor alcătui porțiunea anterioară a palatului dur

Oasele palatine:

vor forma porțiunea posterioară a palatului dur
vor contribui la realizare planșeului și pereților laterali ai cavității nazale

Mandibula:

este asemănată cu o potcoavă și denumită popular „maxilarul inferior”
se va articula cu cutia craniană printr-o articulație mobilă de tip „în balama”
condilul mandibular reprezintă prelungirea posterioară a mandibulei, orientată superior, care se va articula cu fosa mandibulară a temporalului și vor realiza împreună articulația temporo-mandibulară
apofiza coronoidă reprezintă prelungirea mandibulei, orientată superior, care constituie punctul de inserție a mușchilor masticatori

Osul hioid:

este un os de mici dimensiuni și de formă curbată, care nu prezintă articulare directă cu niciun alt os
reprezintă locul de inserție al musculaturii limbii

Coloana vertebrală

Coloana vertebrală reprezintă porțiunea scheletelui axial localizată în partea mediană și posterioară a corpului. Aceasta îndeplinește funcțiile de:

axul de susținere al corpului
protecția măduvei spinării
efectuarea anumitor mișcări ale capului și trunchiului

Coloana vertebrală numită popular și „șira spinării” are traiect descendent de la baza craniului și este alcătuită din 26 de oase. Oasele coloanei vertebrale sunt denumite vertebre, iar fiecareia dintre cele 5 porțiuni ale acesteia i se atribuie un număr anume de vertebre:

cervicală – 7 vertebre – în regiunea gâtului
toracică – 12 vertebre – în regiunea toracelui
lombară – 5 vertebre – în regiunea lombară
osul sacru – alcătuit din 5 vertebre sacrale unite
osul coccis – alcătuit din 4-5 vertebre coccigiene unite

Discurile intervertebrale:

sunt prezente la vertebrele cervicale, toracale și lombare
reprezintă elementul de delimitare dintre vertebre
sunt alcătuite din cartilaj fibros, cu un nucleu central de consistență moale
au rolul de a atenua șocurile și a oferi flexibilitate coloanei vertebrale
din punct de vedere clinic: aplicarea unei presiuni exagerate asupra coloanei are ca consecință protruzia spre exterior a discului determinând hernia de disc; această boală se manifestă prin durere excesivă, dat fiind faptul că bombarea discului va pune sub presiune măduva spinării sau chiar un nerv, având ca efect apariția durerii și a senzației de amorțeală

Văzută dinspre lateral, coloana vertebrală prezintă două curburi: anterioară, în regiunea cervicală și lombară, și posterioară în regiunea toracală și sacrală. Rolul acestor curburi este de a oferi stabilitate și flexibilitate coloanei vertebrale. Asocierea unor altor curburi, sau exagerarea celor enumerate sunt considerate anomalii și conduc la anumite patologii:

scolioza – curbura laterală a coloanei vertebrale
cifoza sau popular „cocoașă” – exagerarea curburii posterioare toracice
lordoza – exagerarea curburii anterioare lombare

Caractere generale

Vertebrele prezintă variații ale dimensiunii și formei, dar fiecare dintre acestea prezintă:

corpul vertebral – este o structură osoasă de forma unui cilindru, localizat între discurile intervertebrale și care se împotrivește forțelor de compresie în timpul locomoției
arc vertebral – este localizat posterior de corpul vertebral și care va proteja segmentul corespunzător al măduvei spinării, în traseul acesteia prin găurile vertebrale; arcul vertebral este alcătuit din doi pediculi:
- pediculii sunt elemente osoase de forma unor cilindri scurți, care se detașează de corpul vertebral și care se vor deplasa posterior delimitând porțiunile laterale ale arcului vertebral
- la nivelul marginilor pediculilor se remarcă câte o incizură, care împreună cu cea adiacentă vor forma orificiile denumite foramene intervertebrale, care sunt străbătute de nervii cu originea localizată la nivelul măduvei spinării
apofiza spinoasă – este localizată în proximitatea linie mijlocii; reprezintă punct de atașare al mușchilor spatelui și ligamentelor de susținere ale coloanei
apofize transversale – sunt localizate de o parte și de alta a linie mijlocii; reprezintă punctul de atașare al mușchilor spatelui și ligamentelor de susținere ale coloanei
apofizele articulare – sunt localizate superior și inferior; acestea contribuie la susținerea coloanei vertebral

Caractere particulare

Se vor delimita de celelalte două vertebre cervicale: atlasul și axisul.

Atlasul:

reprezintă prima vertebră cervicală
va contribui la susținerea și efectuarea mișcărilor capului
prezintă pe suprafața sa două procese articulare numite fațete, care se vor articula cu condilii occipitali

Axisul:

este cea de-a doua vertebră cervicală
prezintă o apofiză odontoidă, de forma unui dinte, orientată cranial și care va străbate gaura vertebrală a atlasului
articulația dintre atlas și axis va permite mișcările de rotație ale capului

Osul sacru este format prin fuzionarea celor 5 vertebre sacrale, fiind un os median, nepereche și cu o formă asemănătoare unui triunghi cu baza orientată cranial. Acesta prezintă pe suprafața fețelor laterale, o porțiune articulară pentru osul coxal. Vârful sacrului este localizat spre caudal și se va articula cu baza osului coccis. Osul coccis reprezintă rezultatul contopirii celor 4-5 vertebre coccigiene.

Cușca toracică

Cutia toracică este alcătuită:

anterior – de stern
posterior – de coloana toracală formată din 12 vertebre
lateral – de coaste

La rândul său, sternul este format din:

manubriu – situat superior – se aseamănă unui scut de protecție
corp – situat intermediar – se asemănă unui pumnal, cu care se articulează coastele
proces xifoid sau apofiză xifoidă – situat inferior – stagnează în formă cartilaginoasă până la aproximativ 40 de ani

Caracteristicile coastelor:

coastele sunt structuri osteocartilaginoase, de forma unor arcuri, care fac conexiunea între coloana toracală situată posterior și stern situat anterior
coastele se vor articula dorsal prin arcul osos cu coloana vertebrală, iar anterior prin cartilajul costal hialin cu sternul
sunt în număr de 12 perechi, dintre care doar 7 perechi sunt considerate coaste adevărate, datorită articulării directe cu sternul prin cartilaje costale hialine; capetele acestor perechi de coaste sunt menite articulării și denumite fațete
articularea directă a coastelor 1-7 conferă flexibilitate și diminuează șocurile produse asupra cutiei toracice
coastele 8, 9 și 10, sunt considerate a fi coaste false datorită articulării indirecte cu sternul, prin cartilajul coastei 7
coastele 11 și 12 sunt lipsite de cartilaj și nu se vor uni în niciun fel cu sternul, ceea ce determină denumirea de coaste flotante

Scheletul membrelor

Scheletul membrelor este alcătuit din:

126 oase ale membrelor
oase care conectează membrele la scheletul axial – cunoscute sub denumirea de centuri
- centura pectorală – conectează brațele de cușca toracică
- centura pelviană – conectează oasele membrelor inferioare la sacru

Membrul superior și centura pectorală

Scheletul membrului superior este alcătuit din:

scheletul centurii pectorale sau al umărului
scheletul membrului superior liber format din:
- scheletul brațului
- scheletul antebrațului
- scheletul mâinii

Scheletul centurii pectorale/scapulare sau scheletul umărului este format din scapulă sau omoplat și claviculă.

Scapula sau omoplatul:

este un os de dimensiuni mari, cu formă triunghiulară, care se va atașa scheletelui axial, cu ajutorul mușchilor și ligamentelor
se va articula lateral cu humerusul
mușchii care vor avea inserția la nivelul scapulei, vor contribui la conectarea membrului superior cu scheletul axial
spina scapulei reprezintă o proeminență osoasă, localizată pe fața posterioară a osului
acromionul este o prelungire a spinei scapulare și formează o proeminență la nivelul umărului; acesta reprezintă un punct de inserție al mușchilor brațului
apofiza coracoidă reprezintă o prelungire osoasă sub forma unui cârlig; aceasta reprezintă un loc de inserție ai mușchilor brațului
fosa glenoidă este o cavitate articulară, localizată în capătul lateral și îngust al oricărei scapula, formată în scopul articulării omoplatului cu humerusul

Clavicula:

este un os lung, de forma literei „S” culcate sau în formă de tijă, care se va articula medial cu manubriul sternal și lateral cu scapula
mușchii care se vor atașa de claviculă, vor contribui la conectarea membrului superior cu scheletul axial

Scheletul brațului este format din humerus.

Humerusul:

capul humerusului este de formă rotundă, localizat la extremitatea superioară a osului
tuberculul mare și tuberculul mic sunt două proeminențe, localizate inferior de capul humerusului și reprezintă puncte de inserție ale musculaturii brațului
șanțul intertubercular reprezintă o depresiune, localizată între tuberculul mare și cel mic
tuberozitatea deltoidă este o rugozitate de forma literei „V”, localizată la mijlocul osului humerus și reprezintă punctul de inserție al mușchiului deltoid
cei doi condili, trohleea și capitulum, sunt două proeminențe situate la extremitatea inferioară a osului; aceștia au rolul de a se articula cu oasele antebrațului: ulna și radius
cei doi epicondili sunt localizați superior de condili și reprezintă un punct de inserții musculature
fosa coronoidă reprezintă o depresiune, localizată între cei doi epicondili, care va servi pentru articularea cu apofiza coronoidă a ulnei
fosa olecraniană este o altă depresiune, care va fi destinată olecranului ulnei
humerusul se va articula medial cu ulna și lateral cu radiusul

Scheletul antebrațului este alcătuit din radius și ulnă.

Ulna:

reprezintă osul medial al antebrațului (cel de partea degetului mic)
apofiza coronoidă va servi articulării cu humerusul
apofiza olecranului de dimensiuni mai mari decât ale apofizei coronoide, va servi articulării cu humerusul
cele două apofize coronoidă și olecranului vor forma cotul

Radius:

reprezintă osul lateral al antebrațului (cel de partea degetului mare)
capul radial va servi articulării radiusului cu humerusul
tuberozitatea radială reprezintă o protuberanță proximală și totodată un punct de inserție a musculaturii
procesul stilod este localizat la extremitatea inferioară a radiusului și servește ca loc de atașare a ligamentelor mâinii
membrana interosoasă va uni marginile interne ale ulnei și radiusului

Scheletul mâinii este alcătuit din:

oasele carpiene sunt în număr de 8, localizate pe două rânduri; dimensiunile reduse ale acestora, împreună cu articulațiile formate între ele, permit o considerabilă flexibilitate a încheieturii mâini; oasele carpiene sunt:
- pisiform
- semilunar
- piramidal
- osul cu cârlig sau hamatum
- capitat
- scafoid
- trapez
- trapezoid
oasele metacarpiene:
- se vor articula cu cele carpiene și falangiene
- sunt în număr de 5 oase numerotate de la 1 la 5
- sunt localizate la nivelul palmei
oasele falangiene:
- sunt în număr de 14 oase
- se vor articula cu cele metacarpiene
- degetele de la 2 la 5 (de la index la degetul mic) vor prezenta câte 3 falange
- degetul 1 sau policele (degetul mare) va prezenta doar 2 falange

Centura pelviană și membrul inferior

Scheletul membrului inferior este alcătuit din:

scheletul centurii pelvine
scheletul membrului inferior liber format din:
- scheletul coapsei
- scheletul gambei
- scheletul piciorului

Scheletul centurii pelvine este alcătuit din osul coxal sau oasele pelvisului. Aceste oase alcătuiesc bazinul și vor proteja organele localizate în porțiunea abdominală inferioară. Oasele pelvisului se vor articula posterior cu osul sacru cu ajutorul unui țesut conjunctiv fibros. Osul coxal este format la rândul său din unirea oaselor:

ilion
ischion
pubis

Ilion:

repreprezintă porțiunea superioară, liberă și lărgită a osului coxal
creasta iliacă reprezintă marginea ilionului
articulația sacroiliacă este formată prin unirea porțiunii posterioare a ilionului cu osul sacru

Ischion:

reprezintă porțiunea inferioară a coxalului și constituie zona pe care putem șede
tuberozitatea ischiadică este o proeminență largă, care servește inserției ligamentelor și mușchilor membrului inferior
spina ischiadică constituie o protuberanță ascuțită, localizată superior de tuberozitatea ischiadică.

Pubisul:

simfiza pubiană este formată din unirea celor două oase pubiene, la nivelul liniei mediane
la femei, simfiza pubiană este flexibilă și are capacitatea de a-și mări progresiv diametrul, în scopul ușurării pasajului fetusului prin canalul genital, la naștere
gaura obturată reprezintă cel mai larg foramen (orificiu) al scheletului, format între pubis și ischion, fiind traversat de nervii și vasele de sânge ce au destinație membrul inferior liber

Ischionul, ilionul și pubisul se articulează formând o zonă cavitară de forma unei cupe, numită acetabul, facilitând articularea cu capul femural.

Comparație între pelvisul feminin și cel masculin

Scheletul coapsei este format de osul femur.

Femurul:

reprezintă cel mai lung și rezistent os al corpului
capul femurului are formă rotundă și dimensiuni mari, iar împreună cu gâtul femural sunt localizate în porțiunea superioară a osului
trohanterul mare și trohanterul mic reprezintă două proeminențe osoase, localizate în porțiunea superioară a femurului și care servesc inserțiile mușchilor membrului inferior și ai fesei
condilul medial și cel lateral constituie două protuberanțe rotunjite, situate de o parte și de alta a diafizei femurale; aceștia se vor articula cu condilii tibiei
se va articula cu oasele gambei la nivelul rotulei sau patelei

Scheletul gambei este alcătuit din tibie (numită popular „fluierul piciorului”) și fibulă. La nivelul genunchiului se descrie și rotula sau patela, care este un os sesamoid, de formă triunghiulară. Acesta este localizat în tendonul mușchiului cvadriceps și se articulează posterior cu porțiunea distală a femurului.

Tibia:

este de dimensiuni mai mari decât fibula și este localizată în porțiunea medială a gambei
condilii medial și lateral reprezintă două protuberanțe, care au rol în articularea cu condilii femurali
tuberozitatea tibiei este localizată pe fața anterioară a acesteia și servește ca punct de inserție pentru ligamentul patelar
maleola medială reprezintă o proeminență, localizată la nivelul gleznei și va servi ca loc de inserție pentru ligamente
șanțul maleolar are rolul de pasaj pentru anumite vase de sânge

Fibula:

este de dimensiuni mai mici decât ale tibiei și este localizată în porțiunea laterală a gambei
maleola laterală reprezintă o proeminență localizată la nivelul gleznei și va servi ca loc de inserție pentru ligamente

Scheletul piciorului

Oasele tarsiene în număr de 7 oase, acestea se vor articula cu metatarsienele. Oasele tarsiene sunt numite:

talus
calcaneu
navicular
cuboid
cuneiform medial
cuneiform intermediar
cuneiform lateral

Oasele metatarsiene:

sunt în număr de 5 și sunt numerotate de la 1 la 5
se vor articula cu oasele tarsiene și falangele

Oasele falangiene:

sunt în număr de 14 oase
degetele de la 2 la 5 vor prezenta câte 3 falange
degetul 1 sau policele va prezenta doar 2 falange

Bibliografie

Barbara Krumhardt Ph.D., I. Edward Alcamo Ph.D. (coordonatorul ediției în limba română – Prof. Dr. Angela Borda) – „Barron`s – Anatomie și Fiziologie Umană pentru admitere la facultățile de medicină”, editura University Press, Târgu Mureș, 2022;
Walter F. Boron, Emile L. Boulpaep, Leon G. Zăgrean – „Fiziologie Medicală”, ediția a treia, editura Hipocrate, București, 2017;
Guyton & Hall, editori Dr. Gh. P. Cuculici, Dr. Anca W. Gheorghiu – „Tratat de Fiziologie a Omului”, ediția a unsprezecea, editura Medicală Callisto, București;
Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu – „Biologie. Manual pentru clasa a XI-a”, editura Corint;
Keith L. Moore, Arthur F. Dalley II, Anne M. R. Agur – „Anatomie clinică: fundamente și aplicații”, ediția a șasea, editura Medicală Callisto, București, 2012;
Univ. Dr. Ludovic Seres-Strum, Prof. Univ. Dr. Klara Brînzaniuc, Asist. Univ. Dr. Cosmin Nicolescu, Asist. Univ. Dr. Remus Șipoș – „Neuroanatomie”, editura University Press, Târgu Mureș, 2006;
Stefan Silbernagl, Florian Lang – „Fiziopatologie”, ediția a doua, editura Medicală Callisto, București, 2011;
Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo – „Harrison – Principiile medicinei interne”, Volumul 2, a doua ediție în limba română, editura Teora;
Michelle A. Clark, Richard Finkel, Jose A. Rey, Karen Whalen – „Lippincott – Farmacologie ilustrată”, ediția a cincea, editura Medicală Callisto, București, 2013;

Sistemul osos

Cuprins