Glandele endocrine

Glandele cu secreție internă sunt alcătuite din epiteliu secretor, ale cărui celule produc hormoni, substanțe biologic active care sunt eliberate direct în sânge și acționează asupra unor țesuturi sau organe țintă, la distanță de locul sintezei.

Glande endocrine principale

Se consideră glande endocrine următoarele structuri:

hipofiza
suprarenalele
tiroida
paratiroidele
testiculele
ovarele
pancreasul insular
timusul
epifiza
placenta (glandă temporară în sarcină)

Organe cu funcție endocrină secundară

Pe lângă glandele endocrine propriu-zise, există și alte organe care conțin celule cu rol endocrin, în afara funcției lor principale:

antrul piloric – secretă gastrina
duodenul – secretă 6-8 hormoni implicați în reglarea secreției și motilității digestive
rinichiul – secretă renina și eritropoietina, esențiale pentru reglarea tensiunii arteriale și producția de globule roșii

Neurosecreția și conexiunea cu sistemul nervos:

unii neuroni hipotalamici și ai altor structuri nervoase prezintă activitate secretorie, proces cunoscut sub numele de neurosecreție
sistemul endocrin funcționează ca un sistem anatomo-funcțional complex, controlat de sistemul nervos, și are rolul de a regla și coordona activitatea diferitelor organe prin mecanisme umorale

Glandele endocrine contribuie la reglarea metabolismului celular, menținând homeostazia organismului. Hormonii sunt eliberați direct în sânge și transportați către toate celulele corpului, influențând funcțiile vitale.

Hipofiza

Localizare și dimensiuni:

hipofiza (glanda pituitară) este situată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului sfenoid
are o formă rotunjită, cu un diametru de 1,3 cm și o greutate de aproximativ 500 mg
este alcătuită din trei lobi:
- lobul anterior
- lobul mijlociu (intermediar)
- lobul posterior

Lobul anterior și cel intermediar formează adenohipofiza, în timp ce lobul posterior constituie neurohipofiza.

Structura hipofizei:

lobul anterior (adenohipofiza) este cea mai dezvoltată parte, reprezentând 75% din masa hipofizei
lobul intermediar este foarte redus (doar 2% din masă), fiind reprezentat de o lamă epitelială aderentă de lobul posterior
lobul posterior (neurohipofiza) funcționează ca un depozit și punct de eliberare a unor hormoni secretați de hipotalamus

Conexiuni hipotalamus – hipofiză

Hipofiza este strâns legată anatomic și funcțional de hipotalamus:

legătura anatomică: realizată prin tija pituitară
legătura vasculară:
- adenohipofiza este conectată la hipotalamus prin sistemul port-hipotalamo-hipofizar, descris de Grigore T. Popa și Unna Fielding
legătura nervoasă:
- neurohipofiza este legată de hipotalamus prin tractul nervos hipotalamo-hipofizar

Rolul hipotalamusului

Prin intermediul conexiunilor vasculare și nervoase și al produselor de neurosecreție, hipotalamusul controlează secreția hipofizei. Astfel, prin hipofiză, hipotalamusul coordonează activitatea întregului sistem endocrin, influențând metabolismul, creșterea, stresul și alte funcții vitale ale organismului.

Adenohipofiza

Adenohipofiza este situată anterior, dar se extinde și posterior, aproape înconjurând neurohipofiza.

Clasificarea hormonilor adenohipofizari:

hormonii glandulotropi (acționează asupra altor glande endocrine):
- ACTH (hormon adrenocorticotrop) – stimulează suprarenalele
- TSH (hormon tireotrop) – stimulează tiroida
- FSH (hormon foliculostimulant) – reglează funcția gonadelor
- LH (hormon luteinizant) – controlează ovulația și secreția hormonilor sexuali
hormonii non-glandulotropi (acționează direct asupra țesuturilor periferice):
- STH (hormon somatotrop sau hormon de creștere)
- prolactina – stimulează lactația

Hormonul somatotrop (STH) – hormonul de creștere:

stimulează creșterea organismului în asociere cu insulina, hormonii tiroidieni și gonadici
mecanism de acțiune:
- stimulează condrogeneza la nivelul cartilajelor de creștere metafizare (diafizo-epifizare), favorizând creșterea în lungime a oaselor
- majoritatea efectelor sunt indirecte, prin intermediul unor factori de creștere numiți somatomedine
- după pubertate:
  - îngroașă oasele lungi și contribuie la dezvoltarea oaselor late
  - stimulează creșterea mușchilor și a viscerelor (cu excepția creierului)
- metabolism: determină retenția de calciu (Ca), sodiu (Na), potasiu (K), fosfor (P) și azot (N), esențiale pentru creșterea și regenerarea țesuturilor

STH este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a organismului, având efecte atât în copilărie, cât și după pubertate.

Hipersecreția de STH

Are efecte diferite în funcție de vârsta la care apare:

înainte de pubertate – gigantism:

- creștere excesivă în lungime, mai ales a extremităților
- indivizii pot atinge talii de peste 2 metri
- intelectul nu este afectat

după pubertate – acromegalie:

- creștere exagerată a oaselor feței, mandibulei și oaselor late
- îngroșarea buzelor și mărirea extremităților (mâini, picioare)
- creștere anormală a viscerelor (inimă, ficat, rinichi, limbă)

Hiposecreția de STH

La copil, deficitul de STH determină oprirea creșterii somatice, dar nu afectează dezvoltarea neuropsihică. Această afecțiune se numește piticism (nanism) hipofizar și se caracterizează prin:

talie mică (1,20–1,30 m)
dezvoltare proporțională a corpului
intelect normal

Prolactina (LTH – Hormonul mamotrop/luteotrop):

funcție principală: stimulează secreția lactată a glandei mamare, acționând sinergic cu estrogenii și progesteronul
rol suplimentar: inhibă activitatea gonadotropă, prevenind astfel ovulația în perioada de lactație

Factori care stimulează secreția de prolactină:

în afara sarcinii:

- efort fizic intens
- stres psihic sau chirurgical
- hipoglicemie
- somn

în timpul sarcinii:

- crește progresiv, atingând un vârf la naștere
- după naștere, nivelul prolactinei revine la normal în aproximativ 8 zile
- suptul stimulează temporar secreția de prolactină, menținând lactația

Astfel, prolactina joacă un rol esențial în alăptare, reglarea ciclului menstrual și adaptarea organismului la stres.

Hormonul adrenocorticotrop (ACTH – corticotropina):

stimulează secreția hormonilor corticosuprarenali:
- glucocorticoizi (ex. cortizol) – implicat în metabolism și răspunsul la stres
- hormoni sexosteroizi (androgeni suprarenali)
- mineralocorticoizi – efect redus al ACTH asupra acestora
stimulează melanogeneza – activarea melanocitelor duce la hiperpigmentarea pielii

Tulburări ale secreției de ACTH:

hipersecreție – exces de glucocorticoizi → poate duce la sindromul Cushing și hiperpigmentare cutanată (diabet bronzat)
hiposecreție – insuficiență suprarenaliană → simptome de oboseală, hipoglicemie și hiperpigmentare (boala Addison)

Hormonul tireotrop (TSH – tireostimulina):

stimulează sinteza și secreția hormonilor tiroidieni (T3 și T4), care reglează metabolismul și temperatura corporală.

Tulburări ale secreției de TSH:

hipersecreție – hipertiroidism (ex. boala Basedow-Graves – metabolism accelerat, exoftalmie, pierdere în greutate)
hiposecreție – hipotiroidism (metabolism lent, creștere în greutate, oboseală, gușă)

Hormonii gonadotropi (gonadostimulinele): controlează funcția gonadelor și reglarea reproducerii:

hormonul foliculostimulant (FSH):
- la bărbați: stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi și spermatogeneza
- la femei:
  - stimulează creșterea și maturarea foliculului de Graaf în ovar
  - promovează secreția de estrogeni
hormonul luteinizant (LH):

- la bărbați: stimulează secreția de androgeni (testosteron) de către celulele Leydig din testicule
- la femei:
  - determină ovulația
  - favorizează formarea corpului galben, care secretă progesteron și estrogeni

Aceste gonadotropine sunt esențiale pentru fertilitate, maturizarea sexuală și reglarea ciclului menstrual.

Lobul intermediar (mijlociu)

Dimensiune: reprezintă doar 2% din masa hipofizei și, anatomic, face parte din adenohipofiză.

Funcție: secretă hormonul melanocitostimulant (MSH), care stimulează pigmentogeneza prin activarea melanocitelor.

Legătură cu ACTH: MSH și ACTH au același precursor proteic (pro-opiomelanocortină – POMC).

Reglarea secreției de MSH:

hipotalamusul secretă un hormon inhibitor al secreției de MSH, controlând astfel pigmentarea pielii
hipersecreția de ACTH poate duce la hiperpigmentare cutanată, datorită producției simultane de MSH

Hormonul MSH are un rol important în reglarea culorii pielii, însă, la om, efectele sale sunt mai puțin pronunțate comparativ cu alte specii.

Lobul posterior (neurohipofiza)

Neurohipofiza nu sintetizează hormoni, ci doar eliberează în circulație doi hormoni produși în hipotalamusul anterior:

vasopresina (hormonul antidiuretic – ADH)
oxitocina

Acești hormoni sunt stocați și eliberați sub influența hipotalamusului, prin tija pituitară.

Vasopresina (ADH – hormonul antidiuretic)

Rol principal:

crește reabsorbția apei la nivelul tubilor distali și colectori ai nefronului, reducând volumul urinei și concentrând-o
reduce secrețiile glandelor exocrine, contribuind astfel la menținerea volumului lichidelor din organism
în doze mari, are efect vasoconstrictor, crescând tensiunea arterială

Deficit de ADH – diabet insipid:

hiposecreția de ADH determină pierderi mari de apă prin urină (poliurie), care poate ajunge la 20 litri/zi
boala apare în cazul unor leziuni ale hipotalamusului sau neurohipofizei

Oxitocina

Funcții principale:

stimulează contracția musculaturii netede a uterului, fiind esențială în travaliu
determină expulzia laptelui din glanda mamară prin contracția celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor mamare

Oxitocina joacă un rol important în travaliu, alăptare și chiar în legătura emoțională dintre mamă și copil, având și efecte asupra comportamentului social.

Glandele suprarenale

Glandele suprarenale sunt organe pereche, situate la polul superior al fiecărui rinichi. Fiecare glandă este alcătuită din două porțiuni distincte, diferite embriologic, anatomic și funcțional:

cortexul suprarenalian (porțiunea periferică)
medulara suprarenaliană (porțiunea centrală)

Aceste două regiuni secretă hormoni diferiți, având roluri distincte în reglarea metabolismului, răspunsului la stres și echilibrului hidro-electrolitic.

Corticosuprarenala (CSR)

Hormonii secretați de corticosuprarenală sunt de natură lipidică, fiind sintetizați din colesterol. Aceștia sunt esențiali pentru supraviețuire, având roluri critice în metabolism, echilibrul hidro-electrolitic și răspunsul la stres.

Clasificarea hormonilor corticosuprarenali

Mineralocorticoizii (ex. aldosteronul):

reglează metabolismul sărurilor minerale
mecanism de acțiune:

- reabsorbția Na⁺ la nivelul tubilor contorți distali și colectori ai nefronului, în schimbul K⁺ sau H⁺ (excretați în urină)
- reabsorbția Cl⁻ (împreună cu Na⁺)
- reabsorbția apei – datorită gradientului osmotic creat de NaCl

roluri fiziologice:

- menținerea presiunii osmotice a mediului intern
- reglarea volumului sangvin
- menținerea echilibrului acido-bazic

celule-țintă asemănătoare se găsesc și în:

- glandele sudoripare
- glandele salivare
- mucoasa colonului

Tulburări ale secreției de aldosteron:

hipersecreție – sindromul Conn
- retenție masivă de sare și apă – edeme și hipertensiune arterială
hiposecreție – insuficiență suprarenaliană globală (boala Addison)
- pierderea excesivă de sare și apă – hipotensiune arterială și adinamie (scăderea capacității de efort)

Glucocorticoizii (ex. cortizon, hidrocortizon/cortizol):

circulă în sânge legați de proteine plasmatice
fracțiunea liberă a cortizolului este cea care exercită efectele metabolice
implicat în reglarea metabolismului glucidic, proteic și lipidic, precum și în răspunsul la stres și inflamație

Glucocorticoizii au un rol esențial în homeostazia organismului, având multiple funcții în adaptarea la stres, imunitate și metabolism.

Efecte specifice asupra unor organe și țesuturi

Roluri fiziologice în metabolismul intermediar

Hipersecreția glucocorticoizilor – sindromul Cushing

Se caracterizează prin perturbări metabolice severe, predominând:

- obezitate centrală (față „în lună plină”, acumulare de grăsime pe trunchi)
- hiperglicemie și diabet secundar
- hipertensiune arterială
- atrofie musculară și osteoporoză
- fragilitate cutanată și vergeturi violacee

Hiposecreția glucocorticoizilor – boala Addison:

deficitul de glucocorticoizi determină:
- scăderea greutății corporale
- hipoglicemie
- hipotensiune arterială
- slăbiciune generalizată și oboseală cronică
- hiperpigmentare cutanată (din cauza creșterii ACTH)

Hormonii sexosteroizi suprarenalieni

Cortexul suprarenalian secretă două grupe de hormoni sexosteroizi:

androgeni – similari celor secretați de testicul
estrogeni – similari celor secretați de ovare

Rolul hormonilor sexosteroizi:

la bărbați:
- creșterea bărbii și mustății
- dezvoltarea laringelui și îngroșarea vocii
- creșterea masei musculare și a scheletului
la femei:
- dezvoltarea glandelor mamare
- depunerea țesutului adipos pe șolduri și coapse

Acești hormoni contribuie la dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, completând efectele hormonilor sexuali secretați de gonade (testicule și ovare).

Medulosuprarenala (MSR)

Medulara suprarenală reprezintă partea centrală a glandelor suprarenale și este considerată un ganglion simpatic specializat, ai cărui neuroni nu au prelungiri.

Hormonii medularei suprarenale – catecolaminele

Medulara suprarenală secretă doi hormoni importanți:

adrenalina (epinefrina) – 80%
noradrenalina (norepinefrina) – 20%

Acești hormoni au efecte similare cu stimularea sistemului nervos simpatic, pregătind organismul pentru reacția de „luptă sau fugă”.

Efectele catecolaminelor

Aparatul cardiovascular:

tahicardie (creșterea ritmului cardiac)
hipertensiune arterială prin vasoconstricție
creșterea excitabilității cardiace
adrenalina: dilată vasele musculare, dar contractă vasele pielii, mucoaselor și viscerelor
noradrenalina: efect predominant vasoconstrictor

Aparatul respirator: relaxarea musculaturii netede a bronhiilor – dilatarea bronhiilor – facilitează oxigenarea.

Tubul digestiv:

inhibă activitatea digestivă:
- relaxarea musculaturii netede a pereților intestinali
- contracția sfincterelor (îngreunând tranzitul intestinal)
contractă splina și ficatul, mobilizând rezervele de sânge

Metabolism:

glicogenoliză – hiperglicemie (creșterea nivelului de glucoză în sânge)
mobilizarea lipidelor din depozite – catabolismul acizilor grași
adrenalina are efecte metabolice și energetice predominante

Alte efecte:

dilată pupilele (midriază)
contracția mușchilor erectori ai firelor de păr (pielea de găină)
induce stări de alertă, anxietate și frică.
activează sistemul reticulat activator ascendent (crește vigilența corticală)

Reglarea secreției catecolaminelor

Atât corticala, cât și medulara suprarenală sunt activate în condiții de stres, precum:

emoții intense
traumatisme
frig sau căldură excesivă
efort fizic intens

Rol fiziologic

Hormonii medularei suprarenale sunt esențiali pentru adaptarea rapidă a organismului la stres și protejarea acestuia în fața agresiunilor interne și externe.

Tiroida

Glanda tiroidă – localizare și structură:

situată în partea anterioară a gâtului, în interiorul unei capsule fibroase ce formează loja tiroidiană
are doi lobi laterali, uniți printr-o porțiune mediană numită istmul tiroidian

Structura histologică:

parenchimul glandular este format din celule epiteliale organizate în foliculi tiroidieni
în interiorul foliculilor se află un material vâscos și omogen, numit coloid
coloidul conține tireoglobulină, care servește drept formă de depozit pentru hormonii tiroidieni:
- tiroxina (T4)
- triiodotironina (T3)

Sinteza hormonilor tiroidieni:

tireoglobulina este o proteină sintetizată de celulele foliculare
hormonii tiroidieni se formează prin iodarea moleculelor de tirozină din structura tireoglobulinei
eliberarea T3 și T4 din coloid în circulația sanguină este controlată de hormonul tireotrop (TSH) secretat de hipofiză

Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru reglarea metabolismului, dezvoltarea organismului și menținerea echilibrului energetic.

Efecte specifice pe sisteme și organe

Celulele parafoliculare („C”) și calcitonina:

între foliculii tiroidieni se găsesc celulele parafoliculare („C”), care secretă calcitonina
rolul calcitoninei:
- scade nivelul calciului din sânge prin inhibarea resorbției osoase
- are efect opus parathormonului (PTH) secretat de paratiroide

Funcțiile hormonilor tiroidieni (T3 și T4):

cresc metabolismul bazal – intensifică consumul de energie
stimulează creșterea și diferențierea celulară – esențiali în procesele morfogenetice
rol major în dezvoltarea sistemului nervos – mai ales în perioada fetală și în copilărie.

Efectele asupra metabolismului intermediar:

metabolismul glucidic: hiperglicemie – creșterea nivelului de glucoză în sânge
metabolismul lipidic: efect hipocolesterolemiant → reducerea colesterolului plasmatic
metabolismul proteic: efect catabolic – descompunerea proteinelor

Hormonii tiroidieni influențează întregul metabolism, având un rol esențial în reglarea proceselor energetice și în dezvoltarea organismului.

Tulburările funcției tiroidiene și afecțiunile asociate

Hipofuncția tiroidiană (hipotiroidismul):

Manifestările clinice variază în funcție de vârsta de debut:

la copilul mic – întârziere severă a dezvoltării somatice și psihice: poate duce la cretinism – retard mintal și fizic ireversibil, dacă nu este tratat precoce

la adult – simptome mai puțin severe, dar afectând funcțiile cognitive: scăderea atenției, memoriei și capacității de învățare

efecte metabolice generale (indiferent de vârstă):

- reducerea metabolismului bazal
- încetinirea proceselor energetice
- edem mucos (mixedem) – piele uscată, îngroșată, căderea părului, senzație accentuată de frig

Hiperfuncția tiroidiană (hipertiroidismul):

crește metabolismul bazal cu până la 100%
se manifestă prin exagerarea efectelor hormonilor tiroidieni asupra metabolismului și sistemului nervos
în anumite forme de hipertiroidism, apare exoftalmie (protruzia globilor oculari)

Gușa endemică:

definiție: mărirea în volum a tiroidei (hipertrofie glandulară), însoțită frecvent de hipofuncție.
cauze:
- lipsa iodului în dietă (alimentație și apă săracă în iod)
- substanțe gușogene din alimente și apă (compuși chimici care interferează cu metabolismul iodului)
prevenție: suplimentarea dietei cu iod (ex. sare iodată)

Reglarea secreției tiroidiene

Funcționarea glandei tiroide este controlată printr-un mecanism de feedback hipotalamo-hipofizo-tiroidian:

hipotalamusul – secretă TRH (hormon eliberator de tireotropină)
hipofiza – secretă TSH (hormon tireotrop), care stimulează tiroida
tiroida – secretă T3 și T4, care, printr-un mecanism de feedback negativ, reglează secreția de TSH și TRH

Rolul calcitoninei:

secretată de celulele „C” parafoliculare ale tiroidei și paratiroidelor
efect principal: hipocalcemiant – scade nivelul calciului plasmatic prin fixarea Ca²⁺ în oase
mecanism de acțiune: Inhibă activitatea osteoclastelor (celule care degradează osul), prevenind eliberarea calciului în sânge
rol antagonist față de parathormon (PTH), care crește nivelul calciului sanguin

Calcitonina este esențială pentru echilibrul calciului și menținerea sănătății osoase.

Paratiroidele

Localizare și structură:

sunt patru glande mici, situate câte două pe fața posterioară a lobilor tiroidieni
celule principale – secretă parathormon (PTH)
celule parafoliculare – identice cu celulele „C” ale tiroidei, secretă calcitonina

Funcțiile parathormonului (PTH)

PTH reglează metabolismul calciului și fosforului, acționând asupra:

osului – stimulează osteoclastele, care resorb osul și eliberează calciul și fosfații în sânge
rinichiului – crește reabsorbția calciului la nivelul tubului contort distal și inhibă reabsorbția fosfaților, favorizând eliminarea acestora prin urină
tractului digestiv – stimulează absorbția intestinală a calciului prin activarea vitaminei D3

Efectele PTH:

hipercalcemie (creșterea calciului în sânge)
hipofosfatemie (scăderea fosfaților în sânge)

Reglarea secreției PTH:

hipercalcemia inhibă secreția de PTH (feedback negativ)
hipocalcemia stimulează secreția de PTH

Tulburările secreției de PTH:

hipersecreție de PTH – resorbție osoasă excesivă – oase fragile, risc crescut de fracturi spontane: excesul de calciu se poate depune în țesuturi sau poate forma calculi renali
hiposecreție de PTH – hipocalcemie, ducând la spasme musculare și tetanie

Rolul calcitoninei (CT):

secretată de celulele „C” parafoliculare ale tiroidei și paratiroidelor
stimulul principal pentru secreția de calcitonină – hipercalcemia
efect global: hipocalcemiant – scade nivelul calciului plasmatic prin:
- inhibarea osteoclastelor (scăderea resorbției osoase)
- depunerea calciului în oase

Astfel, parathormonul și calcitonina au acțiuni antagonice, menținând echilibrul calciului și fosforului în organism.

Pancreasul endocrin

Structura pancreasului endocrin:

rol principal: controlul metabolismului glucidelor, lipidelor și proteinelor
este alcătuit din insulele Langerhans, care conțin mai multe tipuri de celule secretoare:
- celule α (20%) – secretă glucagon
- celule β (60–70%) – secretă insulină

Insulina – hormonul hipoglicemiant:

descoperire: prima oară identificată de Nicolae C. Paulescu (1921), iar ulterior redescoperită de Banting și Macleod (1923), care au primit Premiul Nobel
singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate metabolismele
singurul hormon hipoglicemiant (scade nivelul glicemiei)

Efectele insulinei:

crește captarea glucozei de către celule
stimulează sinteza glicogenului (în ficat și mușchi)
inhibă gluconeogeneza (producția de glucoză din proteine și lipide)
are efect anabolic asupra proteinelor și lipidelor

Deficit de insulină – diabet zaharat:

boală metabolică complexă caracterizată prin:
- hiperglicemie (nivel crescut de glucoză în sânge)
- glicozurie (glucoză în urină)
- poliurie (urinare excesivă)
- polidipsie (sete excesivă)
- polifagie (foame excesivă)
- dezechilibre acido-bazice și electrolitice
complicații: afectează organe esențiale (sistem nervos, cardiovascular, renal)

Exces de insulină – hipoglicemie severă: scăderea bruscă a glicemiei poate duce la afectarea gravă a sistemului nervos și pierderea conștienței

Glucagonul – hormon hiperglicemiant:

secretat de celulele α ale pancreasului
efecte principale:
- crește glicemia prin stimularea glicogenolizei (descompunerea glicogenului în glucoză)
- stimulează gluconeogeneza (producția de glucoză din aminoacizi și lipide)
- favorizează lipoliza (mobilizarea grăsimilor din depozite)

Insulina și glucagonul acționează antagonic, menținând echilibrul glicemic și asigurând un aport constant de energie pentru celule.

Efectele metabolice ale insulinei

Epifiza (glanda pineală)

Localizare și funcție:

situată între tuberculii cvadrigemeni superiori, fiind parte a epitalamusului
este un sistem neurosecretor epitalamo-epifiziar, cu legături directe cu epitalamusul

Hormonii secretați de epifiză

Melatonina:

rol principal: Inhibă funcția gonadelor (scade secreția hormonilor sexuali)
are legături strânse cu retina – reglată de ciclul lumină-întuneric:
- lumină – scade secreția de melatonină
- întuneric – crește secreția de melatonină, inhibând funcția gonadelor
are efecte și asupra metabolismului lipidic, glucidic, proteic și mineral

Vasotocina: puternic efect antigonadotrop, mai ales asupra LH.

Reglarea secreției epifizei:

Secreția de melatonină este influențată de expunerea la lumină:

ziua – melatonina scade, iar funcția gonadelor este activă
noaptea – melatonina crește, inhibând funcția gonadelor

Aceasta explică rolul epifizei în reglarea ritmului circadian și în adaptarea organismului la ciclul zi-noapte.

Timusul

Rol și funcții

Caracteristici generale:

localizare: retro-sternal (în spatele sternului)
structură mixtă:
- epiteliu secretor – funcție endocrină
- organ limfatic – esențial în dezvoltarea sistemului imunitar
evoluție:
- activ până la pubertate
- suferă involuție, dar nu dispare complet

Funcții și efecte fiziologice:

are rol dublu: organ limfatic central și glandă endocrină
deși nu au fost identificați hormoni specifici, extractele de timus au următoarele efecte:
- inhibă dezvoltarea gonadelor (acțiune antigonadotropă)
- stimulează mineralizarea osoasă (favorizează creșterea scheletului)
- oprește mitoza (inhibă proliferarea celulară)

Hormonii steroizi (ex. testosteron, estrogeni) blochează funcția timusului, determinând involuția sa la pubertate.

Structura histologică și rol în imunitate:

unitate histologică: lobulul timic
este alcătuit din celule reticulare, între care se găsesc timocite (celule imature din seria limfocitară)
timocitele provin din măduva hematogenă, unde sunt celule stem hematopoietice
rol esențial în formarea limfocitelor T – „însămânțează” organele limfoide periferice:
- ganglionii limfatici
- splina
- amigdalele

Timusul joacă un rol crucial în dezvoltarea sistemului imunitar, fiind implicat în maturarea limfocitelor T, esențiale pentru răspunsul imun adaptativ.

Disfuncții endocrine

Nanismul hipofizar:

cauza: hiposecreția hormonului de creștere (STH) în copilărie
caracteristici: statură mică, dar proporționată, fără afectarea dezvoltării intelectuale

Cașexia hipofizară (boala Simmonds):

cauza: hiposecreția STH la adult
simptome: îmbătrânire prematură, atrofie tisulară, pierdere în greutate

Gigantismul:

cauza: hipersecreția STH la copil
simptome: creștere excesivă în înălțime, peste 2 metri, cu dezvoltare proporționată

Acromegalia:

cauza: hipersecreția STH la adult
caracteristici:
- îngroșarea oaselor feței, mâinilor și picioarelor
- creșterea viscerelor (inimă, ficat, rinichi)

Diabetul insipid:

cauza: deficit de hormon antidiuretic (ADH)
simptome:
- eliminare excesivă de urină (poliurie) – până la 20 litri/zi
- sete excesivă (polidipsie)
- dezechilibre electrolitice
tratament: administrare de ADH sintetic

Boala Basedow-Graves (gușă toxică):

cauza: hipersecreție de tiroxină (T4)
simptome:
- metabolism accelerat – scădere în greutate, hipersudorație
- creșterea frecvenței cardiace (tahicardie)
- exoftalmie (protruzia globilor oculari)

Mixedemul:

cauza: hipotiroidismul la adult
simptome:
- edeme și retenție de lichide
- letargie, oboseală cronică
- tendință de îngrășare
tratament: terapie de substituție cu hormoni tiroidieni

Nanismul tiroidian (cretinism):

cauza: hipotiroidism congenital
simptome:
- creștere întârziată
- retard mental sever
- trăsături faciale caracteristice
tratament precoce – administrare de tiroxină

Gușa endemică:

cauza: deficit de iod – creșterea excesivă a tiroidei
simptome: mărirea de volum a glandei tiroide
tratament: suplimentare cu iod (ex. sare iodată)

Tetania:

cauza: hiposecreție de parathormon (PTH) → scăderea calciului plasmatic
simptome: spasme musculare involuntare, contracții dureroase
cauză frecventă: îndepărtarea accidentală a paratiroidelor în timpul operațiilor tiroidiene

Boala Recklinghausen:

cauza: hipersecreție de PTH → demineralizare osoasă severă
simptome:
- fracturi patologice
- durere osoasă
- osteoporoză severă
- calcificări anormale la nivel renal și vascular

Sindromul Cushing:

cauza: hipersecreția de glucocorticoizi (cortizol) – de obicei din cauza unei tumori suprarenale sau excesului de ACTH
simptome:
- obezitate centrală – față „în lună plină”, ceafă „de bizon”
- hipertensiune arterială, hiperglicemie
- atrofie musculară, osteoporoză
- fragilitate cutanată și vergeturi violacee
poate fi indus iatrogen la pacienți tratați cu corticosteroizi

Sindromul androgenital:

cauza: hipersecreția de androgeni suprarenalieni
simptome:
- pubertate precoce la copii
- hipertrofia organelor genitale externe
- piloziate excesivă la femei (hirsutism, barbă, mustață)

Boala Addison:

cauza: insuficiența corticosuprarenală – scăderea glucocorticoizilor și mineralocorticoizilor
simptome:
- hipoglicemie severă
- hipotensiune arterială și deshidratare
- astenie extremă, scădere în greutate
- hiperpigmentare cutanată (piele închisă la culoare)
fără tratament, poate duce la moarte în câteva zile prin dezechilibre electrolitice severe

Boala Conn:

cauza: hipersecreția de aldosteron
simptome:
- retenție masivă de sodiu și apă – hipertensiune arterială
- hipokaliemie (scăderea potasiului) – slăbiciune musculară, aritmii

Diabetul zaharat:

cauza: deficitul de insulină (diabet tip 1) sau insulinorezistență (diabet tip 2)
simptome:
- hiperglicemie persistentă
- glicozurie (glucoză în urină)
- poliurie (urinare excesivă)
- polidipsie (sete excesivă)
- polifagie (foame excesivă)
- dezechilibre acido-bazice și electrolitice
complicații: retinopatie, nefropatie, neuropatie, boli cardiovasculare

Afecțiunile endocrine pot avea consecințe severe asupra organismului, afectând metabolismul, creșterea, dezvoltarea și echilibrul hidroelectrolitic. Multe dintre aceste boli necesită tratament de substituție hormonală sau management medicamentos pe termen lung.

Bibliografie

Biologie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint, 2008, Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu
„Biologie clasa a XI-a” – Autor: Alexandru Toma, Editura Corint
„Biologie clasa a XII-a” – Autor: Alexandru Toma, Editura Corint
„Biologie pentru admiterea la facultate” – Autor: Tatiana Duțescu Colintineanu, Editura Niculescu
„Anatomie și fiziologie umană pentru liceu” – Autor: Radu Constantinescu, Editura Niculescu