Homeostazia mediului intern

Mecanismele de reglare și homeostazia

Conceptul de homeostazie:

homeostazia reprezintă capacitatea organismului de a menține constantele mediului intern, indiferent de variațiile externe
este realizată prin mecanisme de reglare, care implică:
- receptori ai mediului intern:
  - chemoreceptori (detectează modificările chimice, ex. pH-ul)
  - baroreceptori (detectează presiunea sangvină)
  - termoreceptori (monitorizează temperatura corporală)
- efectori, care corectează dezechilibrele detectate

Mecanismele de reglare

Reglarea se realizează prin bucle de feedback:

feedback negativ – cel mai frecvent mecanism:
- exemplu:
  - creșterea glicemiei – stimulează secreția de insulină – glicemia scade
  - scăderea glicemiei – stimulează secreția de glucagon – glicemia crește
feedback pozitiv – mai rar întâlnit, dar amplifică răspunsurile:
- exemplu:
  - contracțiile uterine din timpul nașterii – stimulează eliberarea de oxitocină – intensifică și mai mult contracțiile

Reglarea homeostaziei prin efectori antagonici

Rolul integrator al sistemului nervos și endocrin

sistemul nervos – controlează homeostazia prin reflexe nervoase rapide
sistemul endocrin – reglează homeostazia prin hormoni cu acțiune mai lentă, dar de durată
mediul intern (sânge, limfă, lichid interstițial, lichid cefalorahidian) – transportă informațiile și substanțele necesare reglării

Astfel, organismul reușește să se adapteze la schimbările din mediul extern, menținând echilibrul intern necesar funcționării normale.

Menținerea homeostaziei și reglarea neuro-umorală

Reglarea homeostaziei:

homeostazia este menținută prin mecanisme neuro-umorale, care coordonează funcțiile organismului
implică sistemul nervos și sistemul endocrin, care lucrează împreună pentru a ajusta și corecta dezechilibrele mediului intern

Situații care necesită intervenții extracorporale

Când anumite organe sau sisteme prezintă disfuncții temporare sau permanente, homeostazia poate fi susținută prin tehnologii medicale extracorporale:

aparatul inimă-plămân artificial:
- înlocuiește temporar funcțiile cordului și plămânilor în timpul unor intervenții chirurgicale cardiovasculare
- menține circulația sangvină și oxigenarea organismului
perfuzia:
- se utilizează pentru administrarea controlată a fluidelor și medicamentelor direct în sistemul circulator
- esențială în cazurile de deshidratare severă, șoc hipovolemic sau anestezie
dializa:
- înlocuiește funcția de filtrare a rinichilor în caz de insuficiență renală
- există două tipuri:
  - hemodializa – elimină toxinele și excesul de lichide printr-un aparat extern
  - dializa peritoneală – utilizează peritoneul ca filtru natural pentru eliminarea deșeurilor

Importanța acestor tehnologii

Aceste metode permit supraviețuirea pacienților cu insuficiențe grave, oferind o soluție temporară sau de lungă durată pentru menținerea echilibrului intern.

Valorile medii ale unor parametri ai mediului intern (principalele constante fiziologice)

Bibliografie

Biologie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint, 2008, Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu
„Biologie clasa a XI-a” – Autor: Alexandru Toma, Editura Corint
„Biologie clasa a XII-a” – Autor: Alexandru Toma, Editura Corint
„Biologie pentru admiterea la facultate” – Autor: Tatiana Duțescu Colintineanu, Editura Niculescu
„Anatomie și fiziologie umană pentru liceu” – Autor: Radu Constantinescu, Editura Niculescu
„Teste de biologie pentru admiterea la medicină” – Autor: M. V. Ionescu, Editura Medicală