s. n. / abces, s. m. / abscess. [Lat. abscessus, de (a ab = îndepărtat de, cedere = a trece, a se duce] Colecție de puroi conținută într-o cavitate neoformată, rezultând în principal din *necroza unei zone tisulare, consecutivă *inflamației. Tipuri: 1) A. alveolar, situat într-o alveolă dentară. 2) A. artrifluent – a. rece de origine tuberculoasă, cu punct de plecare osteoarticular. 3) A. Brodie, v. boală Brodie, def. 1. 4) A. cald – care este însoțit de semne inflamatorii: căldură locală, înroşire-congestie, durere. 5) A. cerebelos şi cerebral – situate la nivelul cerebelului şi, respectiv, creierului. 6) A. limfatic – consecutiv unei inflamaţii a unui ganglion limfatic. 7) A. mamar – care complică o infecţie a glandei mamare. 8) A. rece – colecţie purulentă fără semne acute, care se formează lent şi insidios într-o infecție cronică, mai ales în cursul unei tuberculoze osteoarticulare sau ganglionare. 9) A. septicemic – de origine hematogenă, complicând o *septicemie. 1 O) A. steril – al cărui conţinut, după *cultură, nu duce la constatarea prezenţei microorganismelor. 11) A traumatic – provocat de un traumatism.

adj. / abcédé, -e, adj. / abscessed. [Lat. ab = îndepărtat de; cedere = a trece, a se duce.] Care s-a transformat
într-un *abces. Ex.: tumoră a.

s. f. / abasie, s. f. / abasia. [Gr. a – priv.; basis = mers.] Imposibilitate de a merge normal din cauza tulburării coordonării mişcărilor, fără modificarea forţei musculare, şi nici a sensibilității. Se asociază, în general, cu *astazia.

écart-type / standard deviation. Sin.: deviație standard (v.).

adj. / abarticulaire, adj. / abarticular. [Lat.
ab = de la; articularius = articular.] Care este situat în vecinătatea unei articulații, fără a avea o legătură structurală sau funcțională cu aceasta.

s. n. / abandonisme, / abandonment cou­plex. Sentiment şi stare psihoafectivă de insecuritate permanentă, asociat cu o teamă irațională de a fi abandonat de părinţi sau de apropiați, fără a exista o situație reală de abandon.